Într-un univers paralel, în care orice obstacol devine motiv de mândrie națională, Călin Georgescu ne asigură că lipsa României din spațiul Schengen este un semn de triumf. „Pentru mine este o mare onoare că nu am intrat în Schengen, subliniez asta, mă bucur că nu am intrat în Schengen, ne este bine că n-am intrat în Schengen, noi nu avem nevoie de covrigul lor, și nici să pupăm ghiulul”, declară el, într-o încercare notabilă de a transforma izolarea economică într-o declarație de independență.
Adevăratul Călin Georgescu, însă, pare să fie mai mult decât un lider de opinie suveranist. Discursul său, pigmentat cu accente de extremă dreaptă și presărat cu dezinformare abilă, maschează o viziune socio-economică ce ar putea duce România într-o zonă de incertitudine, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.
Schengen – covrig sau catalizator economic?
În timp ce Georgescu declară război simbolic „covrigilor” europeni, realitatea bate la ușă. Refuzul aderării la Schengen înseamnă pierderi anuale de sute de milioane de euro pentru economia românească, blocaje comerciale și o stagnare a investițiilor străine. Dar, în logica sa, acest „nu” ferm ar fi un scut împotriva influențelor „nocive” ale globalismului. De ce să ne aliniem normelor europene, când putem flutura o iluzie de independență?
Planul său, un melanj de idealuri naționaliste și utopii economice, promite o Românie suverană, dar ignoră contextul economic global. Promisiunea „dezvoltării organice” și „decolonizării economice” sună seducător, dar ce înseamnă concret? Georgescu oferă un tablou confuz, lipsit de soluții aplicabile, dar bogat în sloganuri patriotarde.
Ce ar însemna o Românie sub Georgescu?
Dacă ar ajunge președinte, Georgescu promite o ruptură totală de Uniunea Europeană, o revenire la valori „autentice” și o economie închisă, bazată pe „resursele proprii”. În traducere liberă, aceasta ar putea însemna izolarea diplomatică și economică, o scădere dramatică a investițiilor externe și o diminuare a calității vieții pentru români. În timp ce el visează la autarhie, România reală se zbate să iasă din stagnare.
Georgescu declară că „România nu este vasală nimănui”. Dar, în acest context, se ridică întrebarea: ce fel de suveranitate oferă el? Una economică, în care statul ar controla aproape tot, sau una ideologică, unde orice disidență este redusă la tăcere?
Concluzii între ironie și îngrijorare
Retorica lui Călin Georgescu nu este doar ironică, ci periculoasă. Suveranismul extrem promovat de acesta ignoră complet complexitatea relațiilor internaționale și interdependența economică a secolului XXI. În loc să lupte pentru o integrare mai profundă în Uniunea Europeană și pentru reducerea decalajelor economice, Georgescu preferă să transforme neajunsurile în „onoare” și izolarea în „independență”.
Covrigii refuzați de UE nu sunt doar un simbol al încăpățânării politice, ci și o ilustrare amară a riscului pe care îl presupune o viziune ruptă de realitate. Într-o Românie condusă de Georgescu, nu doar covrigii ar lipsi de pe masă, ci și pâinea, iar asta nu mai este deloc o glumă.
